EXPERIENTA PIERDERII SI A DURERII

Al treilea workshop din proiectul ,,FORMARE SI INFORMARE,, a avut loc pe data de 25 Mai 2013, la ora 11.00 la Biblioteca Judeteana Tulcea-partenerul nostru in acest proiect- intr-un cadru incarcat de emotii, lumina, lacrimi, speranta si credinta in mai bine.Cel care a incantat - conform feed-back-ului - a fost atelierul de lucru, unde materialul a fost pus la dispozitia celor prezenti de catre magazinl  ,,PICTOR,,  ce apartine de firma LUCAS IMPEX SRL. Dorim sa multumim pe aceasta cale domnului administrator Caramangiu Dan pentru disponibilitatea oferita, cat si reprezentantului firmei care a fost alaturi de noi, domnul Voicu Cristian. Ce a iesit veti vedea si dumneavoastra, privind pozele pe care le afisam mai jos.

       

DUREREA, O ENTITATEA PREZENTĂ  IN VIAŢA NOASTRĂ

Durerea reprezintă procesul şi încercarea de adaptare la irevocabilitatea pierderilor suferite. Definiţia include răspunsurile spontane care izvorăsc în supravieţuitori la apariţia pierderii. Întrucât acestea sunt irevocabile, necesită adaptare şi acceptare.

Unele definiţii declară durerea ca pe un simplu răspuns, reacţie sau proces, ceea ce crează impresia supravieţuitorilor că durerea este o întâmplare pasivă. Worden explică astfel: ,,Această abordare implică idea că durerea poate fi influenţată de o intervenţie din afară. Cu alte cuvinte, durerea poate  fi văzută pasiv, ca ceva ce ţi se impune şi prin care trebuie să treci, în timp ce abordarea scopurilor acordă durerii un sens mai larg, al susţinerii şi suferinţei că ceva activ  poate fi făcut.

Durerea prezintă şanse egale pentru fiecare fiinţă în parte, nimeni nu este imun la durere. Poate fi rezultatul morţii cuiva apropiat, drag, al unui părinte sau al unui copil, sau poate fi rezultatul unui eveniment neaşteptat ca un divorţ sau ca o traumă în urma unor dezastre natural, sau un viol…poate avea multiple cauze, poate afecta familii întregi, prieteni, cunoştinţe, dar este o experinţă unică pentru fiecare individ în parte. Ea indică nu doar o stare de tristeţe, ci un proces ce poate include, după o anumită perioadă de timp, un evantai de stări interne şi comportamentale, dintre care unele depăşesc tristeţea şi plânsul.

Impactul pierderii a fost vazut în mai multe moduri, dar există o temă comună- perceperea durerii sufleteşti ca un proces şi, în consecinţă, ca un fenomen în schimbare mai degrabă decât un fenomen static. Durerea implică  trecerea printr-un număr de stadii: negare şi izolare; dor şi furie; dezorganizare şi disperare (depresia de doliu); acceptare şi reorganizare.  Acestea nu sunt inevitabile sau fixe în modul lor de a apare, sunt normale ca şi trăiri, ele exprimă acea durere care poartă numele de durere normală.

În situaţia în care, în cadrul durerii normale apar diferenţe notabile în intensitate, manifestări specifice şi evoluţie în timp, apare durerea patologică. A.Lazare a sugerat un număr de semene utile pentru a identifica durerea patologică: supravieţuitorul nu poate vorbi despre cel pierdut fără să experimenteze retăirea doliului; evenimente minore atrag după sine un răspuns intens legat de doliu; pierderea este adesea un subiect de conversaţie; dorinţa de a nu renunţa la lucruri ce au aparţinut celui pierdut; cel care a rămas susţine că poartă simptome similar cu cele ale celui plecat; apar schimbări radicale şi bruşte ale stilului de viaţă; prezenţa temerilor de moarte şi prezenţa fobiilor.

            Sunt persoane  care, din diverse motive, sunt incapabile să îşi exprime sentimentele şi nevoile iminente. Aceste persoane îşi îngroapă sentimentele, se percep destul de putenici pentru a rezista. Pentru ele, puternic e acela care renunţă la durere. Când durerile sunt înnăbuşite, mai târziu o nouă explozie va avea loc, aducând la lumină tot ceea ce in trecut nu a fost rezolvat.Refacerea va fi mult mai dificilă şi va avea nevoie de mult mai mult timp. Durerea nerezolvată are caracteristicile unei trăiri cronice, absente, întârziate sau deformate. Durerea cronică este acea durere extinsă sau excesiv de intensă. Durerea întârziată apare atunci cănd simptomele normale ale pierderii apar după o perioadă lungă de absenţă. Durerea deformată este prezentă în izolare, iritabilitate excesivă, evitare.

Puterea de a îndura , de a accepta,  de a  înţelege, de a sprijini şi de a dărui  necondiţionat, fără a înceta să iubeşti şi să speri, poate însenina, creşte şi fortifica fiinţa umană confruntată cu cele mai irevocabile şi indezirabile situaţii, o poate ajuta să se înalţe dincolo de ele. Înţelegându- le tâlcul ascuns, omul învinge, stăpâneşte şi integrează  experienţa durerii, transfărmând-o în parte a devenirii sale.

       

CONSILIEREA DURERII

Cele 10 principii pentru ajutorul unei persoane aflate în suferinţă:

1.     Actualizarea durerii – descrierea separării (moarte, divorţ, etc.), a circumstanţelor ei.

2.     Identificarea şi exprimarea sentimentelor : furie, culpabilizare, dor, neputinţă, etc.

3.     Detaşarea de cel dispărut – luarea de decizii, schimbări.

4.     Înlocuirea emoţională a persoanei dispărute – stabilirea de noi relaţii.

5.     Stabilirea unui termen limită pentru doliu.

6.     Reasigurarea normalităţii sentimentelor (vezi introducerea).

7.     Recunoaşterea diferenţelor individuale în procesul durerii. (vezi introducere).

8.     Accesul la suport non-intensiv pe termen lung (vezi proiectul A.P.A.T. Grup de Suport. ).

9.     Explorarea stilurilor de a face faţă, punctând riscul alunecării spre folosirea unor metode neadaptive: abuzul de alcool, doliul prelungit, tentative de sinucidere  

·  Încetăm să ne mai simţim vinovaţi; când apar incidente nedorite, supravieţuitorii au

tendinţa de a se blama: ,,Dacă nu aş fi...,, ,,Dacă aş fi făcut...,,etc.  Sentimentul de vină poate acţiona ca un antidot psihologic faţă de sentimentele de neajutorare.

·  Sprijin exterior sau salvarea prin prieteni.

·  Spiritualitatea.

10.                         Identificarea durerii nerezolvate.

50 de Lecţii de la un Copac

1. Nu depinde de tine cum te naşti. Și noi copacii suntem de mai multe feluri. Sălciile par triste, stejarul puternic, arţarul mândru, însă fiecare are acelaşi potenţial și e unic în felul lui. Foloseşte-ți propriile abilități și învață altele noi

2. Găseşte-ţi energia şi puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig şi zăpada ne apasă crengile.

3. Fii flexibil. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mişcăm o dată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziţia iniţială şi mai puternici.

4. Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei creşte frumos.

5. Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.                                   

6. Evoluează în ritmul tău şi bucură-te de drumul creşterii tale. Noi copacii nu ne uitam invidioşi la alţii, care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.

7. Ia o parte din grijile şi pesimismul altora şi transform-o în energie pozitivă, apoi dăruieşte-o, ca o gura bună de oxigen.

8. Nimic nu durează. şi nouă mereu ne cresc alte crengi şi frunze, însă nu stăm să plângem după fiecare frunză îngălbenită de timp, ci ne bucurăm de ce avem.

9. Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat şi ce lecţii ai învăţat pe parcursul creşterii tale.

10. Câteodată viaţa poate să-ţi pară grea sau tristă. Nu renunţa atunci! Oricât de mare ţi-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice şi curând vei vedea cum iese soarele.

11. Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările îşi găsesc refugiu şi cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulţumire, înflorim.

12. Renunţă la frică! Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi şi putrezite, însă ei au curajul să le dea drumul şi să accepte altele noi.

13. După o iarnă grea şi apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Aşa că nu-ţi mai face atâtea griji.

14. Iubeşte! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic şi nu ne lăsăm blocaţi de soi, culoare sau rădăcinile lui, aşa că-l iubim pe fiecare şi formăm împreună frumoasele păduri, parcuri şi atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.

15. Realitatea ta nu e singura existentă, aşa că ascultă şi adevărul celorlalți. Un copac nu spune „Toate frunzele trebuie să fie verzi.” Dacă ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze roşii, portocalii şi atâtea alte diferenţe importante şi superbe.

16. Universul înseamnă abundenţă. Un copac niciodată nu se întreabă daca va mai veni căldura, dacă va reuși să supraviețuiască frigului și cum îi vor crește înapoi frunzele. El ştie că lucrurile astea vor veni natural.

17. Tot ce ai e clipa prezentă. Nu contează cât de frumoasă sau dureroasă e. Alege să o savurezi, căci nu va mai veni înapoi.

18. Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros şi inconfortabil!” Pur şi simplu o facem, cu încredere şi uşurinţă.

19. Nu aştepta fericirea, alege-o ! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aş fi cu 5 metri mai la dreapta şi mai înalt cu 20 cm aş fi mai fericit? “ Noi nu spunem asta, pentru că am înţeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.

20. Tinde spre înălţimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce să înveţi şi ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.

21. Compară-te cu tine însuţi. Nu contează că unii copaci au frunzele roşii, iar anumiţi oameni îi preferă. Eu sunt un alt soi, însă anul ăsta am cele mai frumoase frunze de până acum, de un verde crud.

22. Lasă-te îmbrăţişat.  Aşa poți primi o bucăţică de energie şi iubire, dăruind în schimb acelaşi lucru sau orice îţi doreşti.

23. Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deşi nu se vede întotdeauna, niciun copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar alte ori ne simţim obosiţi după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau pur şi simplu, suntem uşor îndoiţi pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm şi vulnerabili şi goi.

24. Adu valoare în vieţile oamenilor prin ceea ce eşti. Eu ca şi copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea şi am o prietenă salcie, care admiră îndrăgostiţii care privesc melancolic spre crengile ei.

25. Observă cum fiecare frunză, are altă nuanţă de verde. Aplică asta în viaţa ta şi se va schimba radical.

26. Admiră ce este în jurul tău. Până şi noi copacii, ne dregem frunzele de admiraţie când vedem oameni frumoşi, fericiţi şi îndrăzneți.

27. Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă şi abundentă, cum îți şi trece prin cap că tu ai putea fi altfel?

28. Iartă. Deşi câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natura sau aruncă gunoaie pe jos, știu că e în puterea mea să devin mai puternic şi ei nu ştiu mai mult de atât. Totuşi tu, fiind om, poţi face o schimbare în acest aspect. Iartă , apoi decide cum vrei să acționezi tu.În toate aspectele vieții tale.

29. Fii responsabil ! Daca am da vina pe verile toride şi gerul iernii ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.

30. Timpul cel mai potrivit e acum ! Nu aşteptăm anotimpul potrivit, ci creem noi momentul oportun. Pentru a creşte. Aplică asta în viaţa ta şi renunță la amânare. Tu ca om, ai  şi mai multe posibilităţi.

31. Renunţă la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2008, în loc să se bucure de primăvara plăcută din 2013. La fel e şi la oameni.

32. Fii tu însuţi întotdeauna. Renunţă la măşti. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.

33. Fii puţin egoist, până-ţi găseşti forţa de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic şi oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepţi doar de dragul lor, ne-am rupe. Aşa că, înţelege că uneori e nevoie să vă alungăm puţin, pentru a vă putea dărui mai mult mai târziu

34. Nu te supăra pe defectele observate la ceilalți, căci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecţiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puţine, iar crengile mici şi neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din faţa lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă că-i arată calităţile şi defectele lui.

35. Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreţi să deschideţi porţi ce se deschid doar din interior. Dacă viaţa ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul şi credinţele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune şi vroia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.

36. Nu ştiu dacă ţi-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândeşti şi tu să iei decizii pe termen lung.

37. Îndrăzneşte să străluceşti la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare,ci e sărbătoare

38. Oricât de întuneric ţi-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeuna vor fi stele care să-ţi lumineze drumul. Și nu, nu eşti singur.

39. Înfrumuseţează vieţile altora fără să aştepţi nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-eşti dator”?

40. Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort în perioadele calde. Nu aştepta vântul să te pună în mişcare. Tu continuă să creşti singur oricum.

41. Îndrăzneşte să ţinteşti sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată, sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne aşteapta. La fel e şi pentru voi. Viaţa recompensează oamenii îndrăzneţi.

42. Nu contează câţi ani ai, ci viaţa din anii tăi. De asemenea, experienţa nu constă în vârsta înaintată, ci în lecţiile învăţate. Poţi înflori indiferent de cifra pe care o sărbătoreşti an de an.

43. Încetează să te întrebi dacă există viață dincolo de moarte. E mai important câtă viaţă există înaintea morţii. Noi copacii facem tot ce stă în putinţă pentru a trăi şi oferi valoare cât timp suntem aici.

44. Copacii nu au nevoie de confirmări și aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi şi să cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoşi, iar frunzele şi tulpina sunt perfecte. Priveşte-te singur în oglindă (sau în lac, cum preferi) și găseşte singur acele părţi pe care le iubeşti la tine. Încetează să te mai judeci. Eşti minunat!

45. Ascultă muzică . Și copacii iubesc muzica. Iar când pare prea linişte, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie și linişte. Deschide geamul dimineaţa devreme şi vei înţelege ce zic.

46. Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viaţa, nu uita că ai aceeaşi valoare și stă în puterea ta să continui să creşti. Sau ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puţin, nu mai sunt perfect şi puternic?

47. Într-o zi, s-a oprit o tânără să se sprijine de tulpina mea şi citea o carte. Mi-a atras atenţia o frază.” Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Creşti! Creşti!” Ce norocos sunt! Îți dai seama ce îngeri ai tu în viaţa ta?

48. Ai răbdare. Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălţimea propusă, însă te asigur că merită.

49. Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogant, drept şi de neclintit. Stejarul e atât de puternic pentru că împarte energia lui. Aşa că ajută şi tu oamenii ce apar în calea ta.

50. Iubeşte viaţa. Iar viaţa îţi va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar şi în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare.